Foto: Popa Marc (foto dreapta), Traian Moldovan (foto stânga)

Chiar și pentru noi este greu să ne-o imaginăm pe Adela printre cabluri, în ciuda faptului că este responsabilă de logistica necesară proiectului, însă ne este mult mai simpatică pe scenă, fie ca actriță sau cântăreață.
Printre altele, Adela Ciocan se regăsește în povestea Electrei, personaj căruia îi dă viață în spectacolul Orestia, după Eschil, și în care o poți vedea pe 06 aprilie, ora 19:00 la Teatrul Studio al Universității de Arte Târgu Mureș. 

Andreea Melinescu: Când și cum a fost prima întâlnire cu scena?
Adela Ciocan: Prima întâlnire cu scena a fost in urmă cu 13 ani, aveam 10 ani si a fost primul spectacol la care am cântat.

A.M.: Ce te-a făcut să alegi meseria de actor?
A.C.: Sinceră să fiu, muzica a fost cea care m-a dus pe drumul către actorie. Eram la sfârșitul clasei a 12-a și nu știam dacă să urmez conservatorul sau nu. Profesorul meu de canto mi-a spus să încerc la actorie pentru că mi se potrivește și am nevoie de asta. Atunci am stat un an acasă după terminarea liceului și m-am pregătit pentru admitere. Am intrat la facultate și viața mea s-a schimbat radical.

A.M.: Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?
A.C.: Sensibilă, deschisă, curajoasă, sinceră. Da, am scris 4.

A.M.: Ce personaj ți-ar plăcea să interpretezi și de ce?
A.C.: Nu am un personaj pe care aș vrea să-l interpretez în mod special. Fiecare personaj pe care am ocazia să îl interpretez, este o oportunitate de a mă descoperi și mai mult, de a mă scoate din zona de confort și de a mă face să îmi depășesc limitele.

A.M.: Care este povestea ta preferată și cum te regăsești în ea?
A.C.: Povestea mea preferată a devenit povestea Electrei din scrierile grecilor antici. Am interpretat acest rol din anul 2 de facultate. Într-o oarecare măsură, mă regăsesc în povestea ei, eroina fiind un om puternic, care crede în speranță până în ultimul moment.

A.M.: Ce diferențe există între Adela actrița și Adela omul?
A.C.: Diferențele dintre noi, ca oameni, sunt faptul că fiecare are ceva aparte și unic, nu suntem la fel deloc, însă energiile noastre par să fie surori. Diferențele dintre noi ca actori: suntem tipologii foarte diferite și bine conturate, dar mă întorc din nou la energiile noastre care comunică într-un mod incredibil chiar și atunci când nu avem nici o replică.

A.M.: Atunci când urci pe scenă, care este cea mai mare frică a ta?
A.C.: Cea mai mare frică a mea este să nu fiu adevărată. Dacă eu nu cred în ceea ce fac acolo pe scenă, nu crede nici publicul, iar asta înseamnă să mă trădez pe mine, pe personaj și pe spectatori.

A.M.: Acesta va fi primul spectacol ca actor independent (fără sprijinul universității sau al unui teatru de stat), care sunt așteptările tale?
A.C.: Nu am așteptări. Sunt entuziasmată că am șansa să lucrez la un spectacol și să știu că totul depinde de noi (echipa). Sunt frici, desigur, dar bucuria este mai presus decât fricile.

A.M.: Spectacolul va fi inspirat din probleme actuale ale societății, ne poți da un exemplu de obstacol de care te-ai lovit și cum ai reușit să îl depășești?
A.C.: Îndoctrinarea. Am fost pusă în situații în care s-a încercat să mi se schimbe punctul de vedere, să mi se spună că nu voi reuși, că mai bine încerc să aleg o altă meserie. Dorința pe care o aveam era mult mai mare, așa că, treptat mi-am „astupat” urechile atunci când oamenii vorbeau despre „ce ar trebui să fac”.

A.M.: Vom vorbi și despre valori, te rog să ne spui trei valori după care te ghidezi în viață?
A.C.: Corectitudine, sinceritate și bunătate.

A.M.: Cum caracterizezi societatea de astăzi?
A.C.: Coruptă, cu părere de rău spun, este o societate falsă.

A.M.: Și cum crezi că teatrul o poate influența?
A.C.: Teatrul este un mijloc puternic de a transmite mesaje. Este o artă foarte influentă și are puterea de a ne arăta în față crudul adevăr.

Project Humanity: Theater Lab 1.0 are ca obiectiv crearea unui context educativ – cultural pentru tineri, menit să le dezvolte spiritul civic și democratic, dar și creativitatea, gândirea critică și participarea activă. Este al V – lea proiect co-finanțat de Corpul European de Solidaritate sub egida Asociației April Hub, două din proiectele trecute fiind premiate la Gala Tineretului din România, precum și la Gala Societății Civile.